Viziune şi practică - Evaluare
Nu a fost o zi ca celelalte. Căci motorul se afla demontat pe masa
de lucru în toate componentele sale, însă defectul presupus nu s-a
găsit - din nou nu s-a găsit! Atunci eu eram încă ucenic şi aflam
numai marginal despre cele ce se întâmplau alături. „Ce bine că
acest caz greu nu mi-a fost încredinţat mie!" Cu toţii se aflau la
capătul ştiinţei lor: funcţionarul de recepţie, mecanicul şef, şeful
de echipă - până la şeful atelierului, nimic nu mai funcţiona.
Pentru mine a fost atunci bineînţeles şi o mică satisfacţie, pentru
că altădată numai noi ucenicii eram marii neştiutori. Oare au fost
făcute cu o seriozitate adevărată testele de bază înainte de a se
demonta tot motorul? Această întrebare chinuitoare a tot apărut
între timp. Desigur, s-a verificat mai întâi, conform
prescripţiilor, întreaga instalaţie de aprindere şi apoi s-a
verificat totul de la pompa de benzină până la carburator. Deci
putea fi vorba numai de vreun defect de distribuţie sau un defect
mai mare în interiorul motorului... dar singura problemă era ...
aici nu era nimic de găsit! Ce trebuia să vină, s-a întâmplat: chiar
în indispoziţia absolută, apare legănându-se un ucenic mai glumeţ şi
spune în batjocură: „Are chestia benzină în rezervor?" Venele de
mânie ale specialiştilor au trădat cât de adânc şi de dureros s-a
aşezat în ei această observaţie grosolană. Dar la urma urmei tot
ocolişul şi înjuratul lor n-a ajutat: tânărul nimerise cuiul în cap!
Desigur, atunci eu nu am intuit că această scenetă amuzantă îmi
arăta printr-o preumbră simbolică 20 de ani ai destinului meu
duhovnicesc. Dar a facut-o într-adevăr. Căci atunci când mi-am
revăzut toate predicile, consilierile şi scrierile deceniilor
trecute, nu am putut ocoli constatarea conştientă că între timp am
verificat, am desfăcut şi am tratat deja orice cauză păgubitoare
posibilă a creştinătăţii blocate - dar maşina nu mergea!
In aceşti 20 de ani, privit duhovniceşte, am conceput manuale
întregi de atelier, însă fiecare urmă, cât de promiţătoare la
început, mai repede sau mai târziu pur şi simplu s-a pierdut din nou
în nisip. Anul 1998 a adus în sfârşit la lumină realitatea dureroasă
nefardată. După cum nici un mecanic n-ar lua vreodată în considerare
că maşinile sunt aduse la atelier, pentru că automobiliştii n-au pus
benzină, la fel şi noi pur şi simplu n-am luat în considerare că
aproape toţi creştinii n-ar fi făcut cei mai fundamentali paşi ai
paşilor de bază în Duhul. Dar chiar aşa este!
Când, ca urmare a acestei recunoaşteri în anul 1998 ne-a venit
primul gând al unei slujiri de evaluare, noi ne-am simţit mai întâi
ca „loviţi de batjocura ucenicului". In duhul ni s-au înroşit
obrajii de ruşine. Cine ar fi putut să se aştepte la aşa ceva din
partea creştinătăţii? însă de atunci etalonul de măsură aduce
indiscutabil la lumină realitatea dureroasă: cele mai multe
rezervoare sunt goale!
In cuvântul profetic către adunările creştine am atenţionat serios
în martie 1989 asupra următorului fapt: „Am văzut întăriturile
păcatului şi ale întunericului tăbărând în jurul Bisericii.
Neobişnuit de mare va fi preţul pentru fiecare din noi pentru a
putea evada din această noapte." „Toate predicile morale şi
intervenţiile exterioare asupra inimilor împietrite îşi vor pierde
puterea. Nu va exista decât o singură cale pentru cei egoişti: ei
vor trebui să meargă din iniţiativă proprie pentru a apuca Cuvântul
lui Dumnezeu. Ei trebuie să dorească cele deja spuse şi să le caute
independent. Ei vor trebui sâ se lupte în rugăciuni stăruitoare
pentru a-şi putea recunoaşte cel puţin goliciunea şi căderea lor, ca
să poată afla pocăinţă şi întoarcere spre mântuire. Fiecare creştin,
care de acum încolo nu porneşte voluntar să se verifice din toată
inima în lumina lui Dumnezeu şi să acţioneze apoi corespunzător
celor cunoscute, va fi biruit de puterea invadatoare a întunericului
Fără să luăm în considerare faptul că începând cu anul 1989 noi am
primit nenumărate mărturii la faptul că conţinutul tractatului este
pe cale să se împlinească exact, în săptămânile de evaluare noi
devenim tot mai mult şi mai direct martori oculari ale luptelor
celor care sunt voitori să scape la timpul oportun de nimicire. Ne
tot întrebăm speriaţi: „Şi dacă cel drept scapă cu greu, ce se va
face cel nelegiuit şi cel păcătos?" (lPet.4.18). Fiindcă de câţiva
ani sute de creştini din toate denominaţiunile şi bisericile vin la
noi la evaluare, noi îi avem şi pe ei drept un al treilea martor de
netăgăduit pentru realitate. De aceea noi mărturisim neîncetat: nu
există nici o deosebire între denominaţiuni, biserici libere,
grupările penticostale, harismatice sau neharismatice etc în parte.
Nici din ce ţară vin creştinii nu face vreo deosebire: în oricare
loc şi pretutindeni fundamentele sunt putrede şi construite pe
nisip! în aproape toate bisericile etc este posibil ca creştinii să
trăiască încâlciţi în cele mai adânci şi mai respingătoare păcate,
fără ca ei să fie cunoscuţi şi dovediţi vinovaţi. Şi aceasta este
cea mai sigură dovadă a faptului că toţi trăiesc încâlciţi.
Când te vei apleca în sfârşit sub această mărturie, tu creştinătate
mândră şi arogantă? Tu ai numele că trăieşti, dar eşti moartă! Tu
deţii mărturia că eşti liberă, însă eşti robită de lucrurile de
aici, de păcat, fire pământească şi autocraţie! Tu te numeşti trup
al lui Hristos, în timp ce te abţii intenţionat de la orice
organicitate reală şi obligativă! Tu apari pe dinafară cu strălucire
şi glorie şi în acelaşi timp celulele tale de bază din fundament
sunt putrede! Când se adună laolaltă numai celule putrede, cum poate
fi autentică lumina şi strălucirea trupului format din eie?
Făţarnicilor, evlavioşi formalişti! Mărturisesc înaintea lui
Dumnezeu: furtuna stă să vină, prin care orice fundament putred se
va prăbuşi. Cel care vrea să scape de această prăbuşire, să se
întoarcă acum şi să-şi înnoiască viaţa sa - începând cu fundamentele
-. După cum Ioan Botezătorul a chemat la botez în apă, aşa chemăm şi
noi la evaluare pentru a-i pregăti pentru ziua prezenţei Sale
depline. Unii rătăciţi cred că prin aceste chemări noi am alerga
după nişte oameni. Noi nu facem decât prin aceasta să dăm
posibilitate celor smeriţi să alerge împreună cu noi în acţiunile
actuale ale Duhului Sfânt, fiindcă noi ne aflăm deja de câţiva ani
neîntrerupt în acest proces de salvare! „Răscumpăraţi timpul scurt
aflat la dispoziţie" (tradus din germană, nota trad.) (Efes.5.16a).
Termenele timpurilor de evaluare se pot afla în „Panorama-Nachrichten"
(Panorama Ştiri). „Vino şi pregăteşte-te să devii o parte a
generaţiei organice-Hristos!" Această lume are nevoie de organismul
lui Hristos. Să-i dăm de ce are ea nevoie atât de urgentă: mântuire
în trup, suflet şi duh!
„Voi face din judecată o linie şi din dreptate un fir cu plumb"
(Isa. 28.17a).
„Te pusesem de pază peste poporul Meu, ca o cetăţuie, ca să le
cunoşti şi să le cercetezi calea" (Ier.
6.27).
„După ce a terminat de măsurat casa dinăuntru, m-a scos pe poarta
dinspre răsărit şi a măsurat-o pe partea de afară de jur împrejur"
(Ezec. 42.15).
„Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu?" (1
Cor. 3.16;
2 Cor. 6.16; Efes.
2.21; Apoc. 3.12).
„Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini şi mi s-a zis:
,Scoală-te şi măsoară templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei care
se închină în el" (Apoc. 11.1).
în Ezechiel capitolul 40-43 templul este măsurat exact la fel şi tot
citim: „...şi a măsurat, şi a măsurat... şi a măsurat... etc."
„Pe voi înşivă cercetaţi-vă dacă sunteţi în credinţă: puneţi-vă la
încercare pe voi înşivă" (2 Cor.
13.5).
„Noi răsturnăm raţionamentele şi orice înălţime care se ridică
împotriva cunoaşterii lut Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob
ascultării de Hristos. îndată ce ascultarea aceasta din partea
voastră va fi deplină, suntem gata să răzbunăm orice neascultare"
(2 Cor. 10.4-6).
Slujirea săptămânii de evaluare noi o oferim fraţilor şi surorilor
care stagnează sistematic sau în anumite puncte ale vieţii lor de
credinţă şi nu ştiu din ce cauză nu mai avansează. Noi evaluăm dacă
şi în ce măsură Hristos a devenit trup în noi corespunzător
stadiului nostru actual. In acelaşi timp este verificată aptitudinea
de organism. Adică: sunt eu capabil să percep o realitate
duhovnicească comună, ce se întâmplă în jurul meu şi să găsesc
partea mea în această parte comună?
Fiecare să înveţe el însuşi să recunoască unde şi ce lucrează
Dumnezeu între timp în viaţa sa proprie şi care sunt paşii următori
pentru a creşte în relaţia cu Dumnezeu.
Aceasta arată cam în felul următor: săptămâna de evaluare începe de
obicei cu o zi de vizitatori în Walzenhausen. In zilele următoare
participanţii (cei căsătoriţi - dacă este posibil - cu partenerul de
căsnicie) prelucrează împreună cu o echipă mesajul Zilei de
vizitatori. Noi „rumegăm şi digerăm" împreună predica în timp ce
decojim centrele de greutate şi învăţăm să le folosim în viaţa
proprie.
Nu este o săptămână de consiliere în forma tradiţională. Noi dăm
ajutor pentru autoajutorare, ca fiecare să înveţe să stea personal
înaintea lui Dumnezeu şi să primească răspuns. Avem pe inimă să
accentuăm faptul că este o săptămână intensivă de muncă
duhovnicească. Fiecare primeşte în măsura în care se deschide şi se
luptă să primească mai departe ajutor şi călăuzire de la Dumnezeu.
La sfârşitul acestei săptămâni de evaluare noi reţinem în scris ca
ajutor călăuzirile personale ale lui Dumnezeu, pentru ca ele să fie
aplicate obligativ.
La postevaluare (o singură zi) se verifică dacă fraţii şi surorile
au rămas în călăuzirile pe care le-a dat Dumnezeu în săptămâna de
evaluare, câte progrese statornice au făcut în acestea şi dacă
relaţia lor cu Dumnezeu este ascendentă. Aceste zile de postevaluare
se repetă de atâtea ori, până ce putem fi siguri că participanţii au
învăţat la nivel personal să tină pasul cu călăuzirile Duhului
Sfânt, respectiv sunt pe punctul de a le aplica pe acestea.
